Supliment ZF – După Afaceri Premium – aprilie-mai 2026

Contraste care se potrivesc

Când am ajuns în Saint-Louis, un orășel din nordul Senegalului, cândva fosta capitală a țării și, totodată, fosta capitală a Africii de Vest, am oprit mai întâi pe insulă. Aceasta reprezintă par tea centrală a unei urbe segmentate de râul Senegal în trei – insula, satul pescăresc Guet N’Dar și zona continentală. Insula este considerată a fi centrul istoric al localității, clădirile coloniale din perioada franceză fiind cele care au înscris arealul în pa trimoniul UNESCO. Sigur, se vede că sunt bătute de vânt și de timp, că sunt în bună parte scorojite și decolorate de ploi, dar sunt în con tinuare – multe dintre ele – în picioare. Ba chiar unele sunt renovate, iar altele sunt în proces. Când te plimbi pe străduțe, printre vânzătorii ambulanți și local nicii ieșiți la colț de stradă pentru a schimba o vorbă, ai impresia că ești mai degrabă în Cuba sau pe undeva prin America Latină și nu în Africa de Vest. La doar câțiva kilometri depărtare – kilometri pe care îi poți par curge ori la pas, ori cu trăsura trasă de cai – se află Guet N’Dar, cu noscut ca satul pescăresc. E, de fapt, un alt cartier al aceluiași oraș. Dar, în realitate, e o altă lume. Clădirile fel de fel stau să cadă sub povara familiilor care mai de care mai numeroase. Aici, nimic nu amintește de perioada de ocupație franceză. Zeci și zeci de copii se îngrămădesc pe străzi printre capre, câini și găini, printre munți de gunoaie și adulți care aproape că nu îi bagă în seamă, încercând să își termine munca de peste zi. Dacă pe insulă se mai simte cumva parfu mul vremurilor de mult apuse, aici simți doar miros de pește (amestecat cu gunoi). Aproape fiecare familie are propria barcă și din asta trăiește. Înțeleg că veniturile nu sunt deloc de neglijat (din ce spun senegalezii), dar totuși condițiile de trai sunt greu de descris. Întreaga familie (mai multe generații) trăiește în aceeași casă cu două-trei încăperi. Bucătăria e pe stradă, acolo unde se și spală vasele după masă. Și apropo de structura familiei, cei mai mulți locuitori ai car tierului au până la patru neveste și șapte-opt copii cu fiecare. În Senegal, peste 95% din populație e musulmană, religie ce per mite bărbaților să aibă până la patru soții. Nu toți fac asta, dar pes carii în bună parte da, pentru că vor cât mai mulți moștenitori care să îi ajute la muncă. Și munca lor nu e ușoară, uneori pleacă câte o săptămână pe mare și sunt, de fiecare dată, la mâna vremii. De ce am povestit asta? Pentru că în același orășel (de doar 250.000 de locuitori) am descoperit două lumi diferite. Și totuși, împreună, aveau sens. Se potriveau ca un puzzle. În bună parte, în întreaga țară am găsit astfel de contraste care, puse laolaltă, spun povestea unei țări greu de descris în doar câteva cuvinte. E, cumva, ca un mozaic complicat, greu de așezat inițial, dar care, în final, spune o narațiune coerentă. Cam așa e și numărul acesta al După Afaceri Premium, în care aducem împreună sacrul și profanul, trecutul, prezentul și viitorul, trupul și mintea, femeia și bărbatul. Greu de povestit în câteva cuvinte, această ediție are totuși un fir narativ pe care vă invit să îl descoperiți.